După cum ați observat, websitul are acum o traducere din Engleză în Româna. Vreau să spun un mare "MULȚUMESC" lui Cornel Lemnariu care face acest lucru extraordinar pentru noi. Am intrat în legătură cu Cornel după ce am citit o carte extraordinară şi inspirantă despre el şi soția lui Cati care în ciuda tuturor împotrivirilor, au reuşit să se căsătorească deşi Cornel are un handicap. O poveste cu adevărat uimitoare.
Cornel şi Cati locuiesc acum în Marea Britanie şi am devenit prieteni prin intermediul Facebook-ului. Aş vrea ca el să împărtăşească ceva din povestea lui pe websiteul nostru mai târziu. (În Română şi în Engleză….) Pentru cei care doresc o copie a cărții care este scrisă în Engleză, noi vă putem ajuta cu acest lucru. Titlul cărții "No barrier too great" ("Nici o barieră nu este prea mare")
De-a lungul ultimelor luni numele Covid a devenit cunoscut în toata lumea şi este un subiect constant de conversații. Toți avem teoriile noastre despre Covid dar două lucruri sunt clare pentru mine – Primul, am fost şocat de cât de repede s-a schimbat lumea. Al doilea, ne-a fost cerut la majoritatea dintre noi să ne ‘autoizolăm’ şi să întelegem câte ceva din presiunile mentale ale pierderii contactului personal zi de zi. Deci să fim cu toții mai recunoscători pentru ceea ce avem în viața şi să depunem mai mult efort pentru a combate izolarea şi a aduce ,,incluziunea’’ pentru cei ce nu sunt la fel de norocoşi ca noi.
În Iulie, Pete a condus înapoi spre România cu duba lui plină cu resurse pentru Dinah care locuieşte în Oraştie timp de două luni. Dinah va strânge împreună pe cei cu nevoi suplimentare pe care noi i-am sprijinit în trecut şi ea va ajuta de asemenea la munca uimitoare pe care o fac Tijs & Jessica în mijlocul comunității rome din Geoagiu. Înainte să părăsim Marea Britanie, toți eram neliniştiți…..că nu am fi în siguranță…. că, controalele de la frontiera nu ne va permite să trecem…. documente care sa dovedească că nu avem Covid….multe lucruri negative. Sincer să fiu, eu întotdeauna am spus ca mass-media exagerează complet şi călătoria noastră a dovedit acest lucru…. Nu am fost opriți la NICI O frontieră, nu am fost întrebați nimic, nu ni s-a măsurat temperatura şi nici măcar nu au deschis uşa dubei să verifice ce transportăm de la plecarea noastră din Stratford upon Avon până am ajuns în Oraştie. Nu vă lăsați păcăliți de exagerările presei!
Cu câteva zile în urmă Dinah şi Sue au condus pe rând maşina Dinahei. Aceasta a fost o provocare imensă pentru ele amândouă, pentru că era pentru prima dată când ele conduceau în Europa. Sue a fost uimitoare pentru că, ea a ştiut de la început că se va întoarce înapoi în Marea Britanie şi va trebui să se autoizoleze pentru 14 zile după numai o zi petrecută în România. Ele de asemenea nu au avut nici o problemă nici au fost întrebate nimic la controlul de frontieră şi au ajuns în siguranță în Orăştie unde eu le-am aşteptat ca să petrecem două zile împreună.
Mergând prin sate şi întâlnind familii cu nevoi suplimentare este întotdeauna un timp special. Ospitalitatea cu care suntem primiți este uimitoare întotdeauna şi în ciuda faptului că uneori situațiile sunt dificile, există întotdeauna sentimentul de pozitivitate şi de bucurie. Deşi, eu sunt cel care le oferă ceva care să-i ajute întotdeauna, eu simt că eu am fost cel care a primit ceva. Te încurajez cu tărie, oricine ai fi tu să faci şi tu ceva similar…. Vei fi surprins cât de speciale pot fi astfel de vizite!
Rebeca este uimitoare. Eu am avut intenția să o aducem cu noi înapoi în Marea Britanie în Martie împreună cu Dan Iancu, dar Covidul a oprit acest lucru pentru momentul de față. Rebeca are o fire foarte grijulie, plină de bucurie fiind gata să ajute cu orice. Rebeca poate fi persoana ideală ca să ne ajute să atragem tineri ca şi voluntari. Vizitând-o pe Rebeca şi familia ei a fost ca şi cum am fi vizitat cerul. Ea are o familie numeroasă şi locuiesc în vârful unui deal, înconjurați de o frumusețe naturală şi unde animalele sunt peste tot.
Poza o arată pe Rebeca stând în picioare lângă sora ei mai mare care a zâmbit tot timpul. Handicapul Ioanei a fost provocat de către o injecție greşită care i-a fost administrată la vârsta de 6 luni. Rebeca o descrie ca pe sora ei favorită căreia îi place foarte mult când vin prietenii să o viziteze. După cum vedeți poziția în care stă Ioana întinsă în scaunul/pat, este aceeaşi poziție în care ea doarme noaptea. Este dificil să descrii scaunul modificat dar mă întreb dacă cineva care citeşte despre asta are vre-o idee sau cunoaşte pe cineva care să ne ajute să îmbunătățim scaunul pentru ca ea să poată sta în poziție ridicată în timpul zilei. Noaptea Ioana este transferată în pat dar tot în aceeaşi poziție.
Aceasta este o poza specială pentru că, Callum care este o prietenă din Marea Britanie ne-a donat acest scaun cu ceva timp în urmă. Este un scaun nou şi eu l-am păstrat asteptând să găsesc persoana ideală pentru el. Doamna se numeşte Nico şi ea locuieşte într-un sat aproape de Rebeca la aproximativ 35 km de Oradea. Pe pagina ei de facebook este un titlu "Super Nanny" pentru că ea are grijă de nepoata ei în timpul zilei. Nico este uimitoare şi puteți vedea unele dintre lucrurile făcute manual de către ea. Vă imaginați cât de dificil trebuie să fie ca ea să facă aceste lucruri având mâinile aşa cum sunt ale ei? De asemenea uitati-vă cu atenție la piciorul ei, veți vedea cum ține ea telefonul.
Nico este un alt exemplu despre ceea ce înseamnă să "deblochezi abilitatea". La fel ca majoritatea celor cu nevoi suplimentare, care nu doresc simpatie sau să ,stea’ şi să nu facă nimic, Nico este independentă, capabilă şi este o inspirație pentru mulți.
